CAZUL AL HUSIN C. BOSNIA ŞI HERŢEGOVINA

SECŢIUNEA A PATRA
CAZUL AL HUSIN C. BOSNIA ŞI HERŢEGOVINA
(Cererea nr. 3727/08)
HOTĂRÂREA
STRASBOURG
07 februarie 2012
Această hotărâre va deveni definitivă în condiţiile prevăzute la articolul 44 § 2 din
Convenţie. Ea poate fi supusă unei revizuiri editoriale.
________________________________________

________________________________________

În cazul Al Husin c. Bosnia şi Herţegovina,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită în cadrul unei
Camere compusă din:
Lech Garlicki, preşedinte,
Päivi Hirvelä,
Ledi Bianku,
Zdravka Kalaydjieva,
Nebojša Vučinić,
Vincent A. De Gaetano,
Ljiljana Mijović, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Deliberând cu uşile închise la 17 ianuarie 2012,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată:

PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 3727/08) împotriva Bosniei
şi Herţegovinei, depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (”
Convenţia “) de către un sirian naţional, domnul Imad Al Husin (“reclamantul “), la data de
22 ianuarie 2008.
2. Reclamantul a fost reprezentat de domnul O. Mulahalilović şi Vasa
prava, o organizaţie non-guvernamentală locală. Guvernul Bosniei-Herţegovinei
(“Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său,
Doamna M. Milic.
3. Reclamantul a pretins, în special, că deportarea sa îl va expune
la riscul unui tratament contrar articolului 3 din Convenţie şi că
detenţia sa a constituit o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenţie.
4. La 29 ianuarie 2008, o Cameră a Secţiunii a Patra a Curţii
a decis, în interesul părţilor, precum şi a bunei desfăşurări a
procesului, de a indica Guvernului precum că reclamantul nu ar trebui să fie
expulzat în aşteptarea deciziei definitive a Curţii Constituţionale a Bosniei
şi Herţegovina, în cazul său (AP 1222-1207), şi pentru o perioadă de cel puţin şapte
zile de la notificarea acestei decizii (articolul 39 din Regulamentul Curţii).
După ce Curtea Constituţională a livrat decizia sa, reclamantul a depus o altă cerere pentru a solicita o altă măsură provizorie la data de 27 octombrie 2008. Având în vedere
faptul că reclamantul nu a fost supus expulzării (în special, deoarece un
ordin de deportare nu au fost încă emis), la 29 octombrie 2008 Preşedintele interimar al Secţiunii a Patra a Curţii a decis să refuze această cerere.
5. La data de 12 octombrie 2010, Secţiunea a Patra a Curţii a decis să
informeze Guvernul cu privire la cerere şi să se pronunţe cu privire la admisibilitatea
şi fondul cererii în acelaşi timp (articolul 29 § 1).
6. La 13 ianuarie 2011, Preşedintele Secţiunii a Patra a Curţii a acordat timp organizaţiei Human Rights Watch să prezinte comentarii a părţii terţe.
(Articolul 36 § 2 din Convenţie şi articolul 44 § 3 (a) din Regulamentul Curţii)
7. La 15 martie 2011, după ce un ordin de deportare împotriva reclamantului a fost emis şi a devenit definitiv, Secţiunea a Patra a decis, în interesul părţilor, precum şi întru buna desfăşurare a procesului, de a indica Guvernului că reclamantul nu ar trebui să fie expulzat în Siria până la o notificare ulterioară.
Pagina 1

ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
A. Fundal relevant în cazul de faţă
8. Ar putea apărea proeminent din examinarea dosarului că faptul principal în procedura domestică a fost asocierea reclamantului cu mujahedinii din Bosnia şi Herţegovina (“BH”) . Termenul “Mujahedini” a fost utilizat pe scară largă pentru a se referi la străini – în principal, din lumea arabă – care au venit în BH în timpul războiului în sprijinul musulmanilor bosniaci . Cu toate acestea, acelaşi termen a fost folosit pentru a descrie musulmanii locali care au aderat la străinii mujahedini, au aprobat ideologia lor şi s-au adaptat la modul lor de a se îmbrăca. Fenomenul a fost explicat de către Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie (“TPI”), în Hadžihasanovi C şi Kubura, IT-01-47-T, § § 411 la 18, 15 martie 2006, şi Deli C, IT-04-83-T, § § 166-199, 15 septembrie 2008, după cum urmează.
9. Primii Mujahedini străini au ajuns în BH, în vara anului 1992 prin Croația și cu sprijinul autorităţilor croate. S-ar părea că sosirea lor a fost salutată de către autorităţile BH. În timp ce prezenţa cel puţin unora dintre mujahedinii străini părea să fi fost motivată de o
dorinţă de a oferi asistenţă umanitară populației musulman bosniace, majoritatea dintre ei au susţinut în mod activ lupta militară împotriva adversarilor musulmanilor bosniaci “, fiind gata pentru a efectua un jihad sau “războiul sfânt”. După cum a declarat Ali Hamad, un martor TPII de origine din Bahrain, care a venit in BH în 1992, unii mujahedini erau membri ai al-Qaida care au avut scopul de “creare a unei baze care să le permită să crească domeniul lor de operaţii “. Unii dintre ei au venit, de asemenea, pentru a efectua muncă misionară.
10. La sosire, mujahedinii străini s-au stabilit în diverse locaţii şi nu formau o entitate omogenă. Spre sfârşitul anului 1992, musulmanii bosniaci au început să se alăture mujahedinilor străini. Localnicilor li s-a oferit pregătire militară și oportunități de participare în acțiuni de luptă. Ei au primit de asemenea instruire religioasă. Un număr de grupuri care îmbinau mujahidenii locali și străini erau activi. Fără a aduce atingere cazurilor de luptă unii alături de alții, aceste grupuri au menținut identități distincte. Erau diferențe religioase și ideologice între ele care conduceau la ciocniri violente ocazionale.
11. La 13 august 1993, mujahedinii străini au fost organizați într-o unitate de
în cadrul forțelor locale a ARBH (Armata Republicii Bosnia şi Herţegovina) . Unitatea, numită “El Mujahedinilor”, avea baza în Zenica. Urmând înfiinţarea sa, unitatea a crescut semnificativ în dimensiuni. Până în 1995, ea a constat din aproximativ 1.000 de luptători. Deşi ideea iniţială a fost de a reface unitatea doar cu mujahedini străini, localnicii curând au întrecut numeric
membrii săi străini. Factorii care au motivat localnicii să se alăture au inclus:
o disciplină de regiment mai strictă, un grad mai bun de organizare, echipamente superioare,
moralul şi luptă; devotamentul său religios şi beneficii materiale. Unitatea
primea fonduri şi asistenţă de la multe organizaţii şi persoane din lumea islamică, inclusiv Fundația Islamică Al-Haramain  și Fundația Internaționala a Bunăvoinței . Institutul Cultural Islamic din Milano a oferit sprijin logistic.
12. El Mujahedinii au avut un număr de caracteristici care îi deosebea de unitățile ARBH regulate. Era condusă de mujahedini străini, care nu erau numiţi de către ARBH. În topul ierarhiei era un emir, care a fost descris ca persoana cu cel mai înalt rang în cadrul unităţii. Abu Haris, un libian, a fost primul său emir. În decembrie 1993, el a fost succedat de un algerian, Abu Maali, care a rămas în această poziţie până la sfârşitul războiului. O persoană diferită de emir, comandantul militar, conducea consiliul militar şi era responsabil pentru desfăşurarea operaţiunilor de luptă. În 1993, acest post a fost deţinut de un egiptean pe nume Vahidin sau Wahiuddin. După moartea sa, în octombrie 1993, un alt egiptean, Muatez, l-a succedat. Muatez a fost ucis în septembrie 1995. Unitatea avea un consiliu religios, Shura, care era organ suprem de luare a deciziilor. Acesta consta din aproximativ douăzeci de membri proeminenţi ai unităţii, cea mai mare parte de origine arabă. Emirul era ales de către Shura şi purta răspundere în fața ei. La sfârşitul anului 1994, Sheikh Shaban s-a alăturat conducerii unităţii. El a fost director al Institutului Cultural Islamic din Milano şi cunoscut a fi un extremist, care era bine conectat cu fundamentaliştii islamici din toată lumea (TPII s-a bazat în acest sens pe o hotărâre a Curţii Penale din Milano de la 1 ianuarie 2006). El a facilitat recrutarea de voluntari din ţările arabe pentru a lupta în BH. Deşi Sheikh Shaban nu deţinea o funcţie oficială în cadrul unităţii, membrii săi îl considerau a fi autoritatea politică şi chiar emirul real din cadrul unităţii. El putea emite hotărâri cu caracter obligatoriu (fatwa), şi autoritatea lui nu a fost niciodată contestată de Shura. Sheikh Shaban a fost ucis, împreună cu Abu Haris, la un HVO (punct de control militar al Consiliului de apărare croat)  la 14 decembrie 1995.
13. Acordul-cadru general pentru pace, care a marcat încheierea războiului din BH, a fost inițiat la o bază militară din apropiere de Dayton, Statele Unite ale Americii, la 21 noiembrie 1995 şi semnat la Paris, Franţa la 14 decembrie 1995. Articolul III din anexa 1A la acest acord a cerut retragerea tuturor forţelor străine, inclusiv consilierii individuali, luptătorii pentru libertate, formatorii, voluntarii, şi personalul din ţările vecine şi alte state, indiferent dacă acestea erau în mod legal şi militar subordonate la oricare dintre forţele locale. Luând  în vedere aceasta, la 14 decembrie 1995 ARBH a desfiinţat El Mujahedinii şi a ordonat membrilor săi străini să părăsească ţara până la 10 ianuarie 1996. În ciuda rezistenţei iniţiale, Shura a acceptat ca unitatea să fie desfiinţată. Se pare că premii, cum ar fi “Golden Lily”, s-au dat membrilor săi ca un stimulent pentru străini să plece. Membrii unităţii au primit, de asemenea, certificate ARBH de serviciu, care au asistat membrii săi străini la dobândirea cetăţenia BH. Întrucât majoritatea membrilor străini ai unităţii au părăsit BH, unii dintre ei (cum ar fi prezentul reclamant) au solicitat cetăţenia BH şi au continuat să trăiască în BH până la etapa prezentă.
14. După atacurile din 11 septembrie 2001, atitudinea oficială faţă de mujahedinii străini s-a schimbat dramatic. Mulţi au pierdut cetăţenia lor BH sau au fost deportaţi din BH după ce au fost declarați o ameninţare la adresa securităţii naţionale.

B. Cazul de faţă
15.Reclamantul s-a născut în Siria în 1963.
16. În 1983 el a mers în așa-numita Republică Socialistă Federativă Iugoslavia pe atunci pentru a-și continua studiile. A studiat inițial la universitatea din Belgrad, în Serbia, iar apoi la universitatea din Rijeka, în Croaţia.
17. Se pare că în ultima dată când reclamantul a fost în Siria a fost în ianuarie 1993. S-a aflat timp de o lună timp în care a obţinut un nou paşaport sirian.
18. În 1993, după ce s-a întors din Siria, reclamantul a întâlnit o refugiată din BH în Croaţia. Ei s-au căsătorit într-o ceremonie de nuntă musulmană în 1993 şi apoi într-o ceremonie civilă în 1995 (reclamantul a fost căsătorit anterior). Ei au trei copii împreună, născuți în 1994, 1997 şi 1999. Soţia reclamantului are, de asemenea, trei copii din prima sa căsătorie (primul ei soţ a fost ucis la începutul războiului). Reclamantul nu are copii din căsătoria sa anterioară.
19. Deşi este cert că reclamantul a fost un membru al unității EL Mujahedinilor, ARBH descrise mai sus, nu este clar pentru cât timp. Conform unui certificat eliberat reclamantului, serviciul său în ARBH a durat din mai 1993 până în decembrie 1995, dar acest lucru nu este în concordanţă cu versiunea evenimentelor declarată de reclamant. Nu este clar nici când a obţinut cetăţenia BH. I-a fost emis mai întâi un număr naţional de identificare la 15 aprilie 1995 în baza unei decizii de naturalizare din 22 noiembrie 1994 şi din nou, la 28 decembrie 1995, pe baza unei decizii de naturalizare din 23 martie 1992. Cu toate acestea, reclamantul susţine că decizia de naturalizare din 23 martie 1992 nu a existat. Într-adevăr, niciodată nu i-a fost livrata, în ciuda numeroaselor sale cereri.
20. În perioada imediată după război, reclamantul a acţionat în calitate de lider al unui grup de mujahedini străini şi ai suporterilor lor locali, cu sediul în Bočinja. Grupul pleda pentru versiunea inspirată Wahhabi/Salafi  a Islamului. În rolul său de lider de grup, el a interogat doi localnici sârbi pentru câteva ore în 1998. Acest lucru a dus la condamnarea sa pentru detenție falsă în mai 2000 şi o pedeapsă cu închisoarea suspendată.
21. La 14 noiembrie 2001, autoritatea administrativă competentă a anulat decizia de naturalizare din 23 martie 1992. La 7 iunie 2006, Curtea Supremă a Federaţiei BH  a anulat decizia data şi a trimis cazul spre reexaminare. La data de 9 ianuarie 2007, autoritatea administrativă competentă a casat deciziile de naturalizare din 23 martie 1992 şi 22 noiembrie 1994. Ei au constatat că reclamantul a dobândit cetăţenia BH prin intermediul comportamentului fraudulos, informaţiilor false şi ascunderii de fapte relevante. Ca urmare a acestei decizii, reclamantul a devenit un rezident ilegal în BH. La 5 aprilie 2007, Curtea de stat şi la 4 octombrie 2008, Curtea Constituţională au confirmat decizia (a se vedea paragraful 27 de mai jos).
22. La 19 aprilie 2007, reclamantul a solicitat un permis de şedere. La 18 mai 2007, Serviciul pentru străini a respins cererea lui. Acesta a statuat, pe baza rapoartelor de informaţii confidenţiale, că reclamantul era o ameninţare la adresa securităţii naţionale. Reclamantului i-a fost acordat un termen de 15 zile pentru plecarea voluntară. La 27 iulie 2007, Ministerul de Securitate, după ce a evaluat dovezile de securitate naţională, a confirmat această decizie. La 21 ianuarie 2008, Curtea statului a respins o cerere de revizuire judiciară. La 14 martie 2008 un alt departament al aceleaşi instanţe a confirmat această decizie. La 4 octombrie 2008, Curtea Constituţională a anulat decizia Curţii de Stat din 14 martie 2008 şi a trimis cauza pentru a solicita rejudecarea cauzei (a se vedea paragraful 27 de mai jos).
23. La 1 iunie 2007, reclamantul a solicitat azil. El a susţinut că el va fi perceput de către autorităţile siriene, ca membru al Frăției Musulmane scoasă în afara legii (în vederea implicării sale în mitinguri organizate de către organizaţie în anii 1980), sau ca un islamist (având în vedere asocierea lui cu mișcarea mujahedinilor care pledează pentru versiunea inspirată Arabia Wahhabi / Salafi a Islamului). Reclamantul a susţinut că autorităţile siriene erau conştiente de activităţile sale în BH, aşa cum el a vorbit mereu deschis despre ele (de exemplu, el a dat o serie de interviuri pentru postul de televiziune Al Jazeera şi ziarul Asharq Alawsat între 1996 şi 2001). Acele autorităţi au intervievat tatăl şi fraţii săi în mai multe rânduri în acest sens şi, în plus, a ținut pe unul dintre fraţii lui în detenţie pentru nouă luni din cauza refuzului său de a-l spiona pe reclamant. El s-a referit la situaţia lui Muhammad Zammar, un mujahedin de origine siriană, care a fost torturat în Siria şi condamnat la doisprezece ani de închisoare pentru  că era membru al Frăției Musulmane (deşi nici o dovadă a apartenenţei la organizaţie nu a fost prezentată în proces), aparținând unei organizații formate cu scopul de a schimba structura economică sau socială a statului, desfăşurarea unor activităţi care ameninţau statul sau ar putea deteriora relaţiile cu o ţară străină şi slăbirea sentimentului naţional şi de incitare la conflicte sectare. Reclamantul a afirmat că el ar putea fi, de asemenea, vizat, din cauza evaziunii sale de la serviciu militar. Având în vedere toate cele expuse mai sus şi situaţia politică generală și a drepturilor omului în Siria, reclamantul a susţinut că expulzarea sa în Siria, l-ar expune  unui risc de a fi supus la tratament rău. În cele din urmă, el a susţinut că expulzarea sa ar fi contrară articolului 8 din Convenţie, având în vedere situaţia familiei sale.
24. La data de 8 august 2007, Serviciul de azil a refuzat cererea de azil şi a acordat reclamantului un termen de cincisprezece zile pentru plecarea voluntară. Acesta a considerat că reclamantul nu s-a confruntat cu un risc real de a fi supus la rele tratamente, dat fiind că el nu a fost niciodată un membru al Frăției Musulmane (spre deosebire de Muhammad Zammar menţionat mai sus). A mai constatat că nu a fost demonstrat că el ar putea fi maltratat numai din cauza luptelor sale împreună cu mujahedinii străini în BH (având în vedere faptul că niciuna dintre părţile la războiul din BH nu au fost fie aliați sau duşmani ai Siriei) sau din cauza evaziunii sale de la serviciu militar. În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului cu privire la tatăl şi fraţii săi, Serviciul de Azil le-a respins ca fiind neîntemeiate. În sfârşit, Serviciul de azil a considerat plângerea cu privire la articolul 8 ca fiind lipsită de relevanţă într-un caz de azil. La 21 ianuarie 2008, Curtea de Stat a confirmat această decizie. La 4 octombrie 2008, Curtea Constituţională a anulat o parte a deciziei Curţii statului cu privire la articolul 8 şi a remis-o pentru rejudecare. Aceasta a admis restul acestei decizii (a se vedea paragraful 27 de mai jos).
25. La 29 ianuarie 2008, Curtea a decis să indice Guvernului că reclamantul nu ar trebui să fie expulzat în aşteptarea deciziei definitive a Curţii Constituţionale în cazul reclamantului (AP 1222-1207), şi pentru o perioadă de cel puţin şapte zile de la notificarea acestei decizii (a se vedea punctul 4 de mai sus).
26. La 4 iunie 2008, Departamentul de Stat al SUA a editat în 2007 Raportul pe ţară privind terorismul în BH, în care reclamantul (cunoscut sub numele de AbuHamza al-Suri), a fost identificat în mod eronat ca fiind condamnatul terorist AbuHamza al-Masri (care, de asemenea, a luptat cu mujahedinii străini în BH).
27. La 4 octombrie 2008, Curtea Constituţională a pronunţat decizia în cazul reclamantului (AP 1222-1207). Aceasta a anulat decizia Curţii de Stat din 14 martie 2008 (a se vedea punctul 22de mai sus), şi decizia Curţii de Stat din 21 ianuarie 2008, parțial (a se vedeaparagraful 24 de mai sus). Aceasta a admis restul din decizia Curţii de stat din 21 ianuarie 2008 şi decizia Curţii de stat din 5 aprilie 2007, în întregime (a se vedea paragraful 21 de mai sus). 28. La 6 octombrie 2008, Serviciul pentru Străini a plasat solicitantul într-un centru de imigrare pe motive de securitate, în conformitate cu secţiunea 99 alineatul (2) litera (b) din Legea privind străinii 2008. La data de 10 octombrie 2008, Curtea de Stat,după ce a evaluat dovezile de securitate naţională, a confirmat această decizie. În recursul său constituţional, reclamantul a susţinut că, chiar dacă el a constituit, într-adevăr o ameninţare de securitate, acest factor nu ar fi suficient în sine pentru a justifica detenţia sa (el s-a bazat pe Lawless c. Irlandei (nr. 3), 1 iulie 1961, seria A nr. 3; Guzzardi c. Italiei, 6 noiembrie 1980, seria A nr. 39, precum şi Ciulla v. Italia, 22 februarie 1989, seria A nr. 148). La 28 martie 2009, Curtea Constituţională a statuat că custodia reclamantului a fost legală şi în concordanţă cu Convenţia. Perioada iniţială de detenţie a fost prelungită lunar pe motive de securitate până în februarie 2011 (vezi paragraful 32 de mai jos). Toate ordinile de extindere au fost admise de Curtea de stat şi unele dintre ele, de asemenea, de către Curtea Constituţională (apeluri constituţionale referitoare la ordinele rămase sunt în curs).
29. La 17 octombrie 2008 Amnesty International, Comitetul Helsinki din BH şi Human Rights Watch au cerut autorităţilor BH să nu deporteze reclamantul în Siria, din cauza unui risc grav de maltratare.
30. Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale din 4 octombrie 2008 (a se vedea punctul 27 de mai sus), la 17 noiembrie 2008, Curtea de Stat a anulat o parte a deciziei Serviciului de azil din 8 august 2007 menţionate la punctul 24 de mai sus şi a cerut ca acest serviciu să examineze dacă indicaţia unui termen pentru plecarea voluntară a fost contrară articolului 8 din Convenţie. La 6 martie 2009, Serviciul de azil a considerat că măsura contestată era în conformitate cu articolul 8. La 17 august 2009, Curtea de Stat a anulat această decizie. La 17 septembrie 2009, Serviciul de Azil din nou, a considerat că măsura contestată era în conformitate cu articolul 8. La data de 15 decembrie 2009, Curtea de Stat a anulat această decizie. La data de 15 ianuarie 2010, Serviciul de Azil din nou, a considerat că măsura contestată a fost în conformitate cu articolul 8. La data de 17 decembrie 2010, Curtea de Stat a confirmat această decizie. A fost subliniat faptul că indicaţia unei perioade de plecare voluntară nu ar trebui să fie confundat cu un ordin de deportare şi că problema dacă plecarea reclamantului ar fi contrară articolului 8 ar trebui să fie mai adecvat examinată în cadrul unei proceduri de deportare. Se pare că un apel constituţional împotriva acestei decizii este în curs.
31. Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale din 4 octombrie 2008 (a se vedea punctul 27 de mai sus), la 17 noiembrie 2008, Curtea de Stat a evaluat dovezile de securitate naţională şi a confirmat decizia Ministerului de Securitate din 27 iulie 2007 menţionate la punctul 22 de mai sus. Ea s-a bazat pe condamnarea reclamantului din luna mai 2000 (a se vedea punctul 20 de mai sus), ameninţările sale publice împotriva autorităţilor de stat, statutul său în comunitatea mujahedinilor, care i-a permis să emită o hotărâre cu caracter obligatoriu (fatwa), prelegerile sale la o moschee din Sokolovic kolonija, o suburbie a Sarajevo, pledând pentru versiunea inspirată Arabia Wahhabi / Salafi a Islamului şi încercările sale de a obţine ilegal muniţie. De asemenea, au fost luate în considerație unele dovezi secrete. În urma unui recurs constituţional, la 31 ianuarie 2009 Curtea Constituţională a dispus ca măsură provizorie că reclamantul nu ar trebui să fie expulzat în cursul unei proceduri în faţa Curţii Constituţionale. La 28 martie 2009, Curtea Constituţională a anulat decizia Curţii de stat din 17 noiembrie 2008 şi a trimis cauza spre rejudecare. În continuare, a ordonat ca măsură interimară să rămâna în vigoare până când Curtea de Stat ar fi examinat cererea în conformitate cu articolul 8 din Convenţie. La 22 mai 2009, Curtea de Stat a anulat deciziile administrative de primă şi a două instanţă şi a trimis cauza la Serviciul de străini pentru reexaminare. La 17 iunie 2009, Serviciul de străini a respins cererea pentru un permis de şedere şi a acordat reclamantului un termen pentru plecarea voluntară de cincisprezece zile. La 27 iulie 2009, Ministerul de Securitate a confirmat această decizie. La data de 23 decembrie 2009, după ce a evaluat dovezile de securitate naţională, Curtea de Stat a confirmat această decizie. S-a bazat, printre altele, pe faptul că numele reclamantului a apărut pe o listă de criminali internaţionali, listă în posesia Poliției Criminale Internaționale (INTERPOL). La 1 iulie 2010 un alt departament al aceleaşi instanţe a confirmat această decizie. Se pare că reclamantul a depus un apel constituţional în această privinţă, care este încă în curs.
32. La 1 februarie 2011, Serviciul de străini a emis un ordin de deportare: acesta a decis să expulzeze reclamantul şi să-i interzică să re-intre în țară în următorii cinci ani. La data de 02 martie 2011 şi 29 noiembrie 2011, Ministerul de Securitate şi Curtea de stat, au confirmat, respectiv, această decizie. Reclamantul a fost de atunci deţinut cu intenţia deportării în conformitate cu articolul 99 (1) litera (a) din Legea privind străinii 2008.
33. La 15 martie 2011, Curtea a decis să indice Guvernului că reclamantul nu ar trebui să fie expulzat în Siria, până la o notificare ulterioară (a se vedea punctul 7 de mai sus).

II. LEGISLAȚIE NAȚIONALĂ RELEVANTĂ
A.    Legile cu privire la străini din 2003 și 2008
Legea cu privire la străini din 2003 (Zakon o kretanju i boravku stranaca i azilu, Monitorul Oficial nrBH 29/03 şi 4/04 -. “Legea din 2003”) a fost în vigoare din 14 octombrie 2003 până la 14 mai 2008. La o dată ulterioară Legea cu privire la străini din 2008 – a intrat în vigoare. (Monitorul Oficial BH nr. 36/08 “Act 2008”).  Legea din 2003 a fost aplicată cererii prezente pentru azil a reclamantului  şi cererii de aplicare pentru un permis de şedere, deoarece procedurile au început înainte de intrarea în vigoare a legii din 2008. Pe de altă parte, Legea din 2008 a fost aplicată detenţiei reclamantului.
1.    Azilul și rămânerea pe motive umanitare

34. Secţiunea 72 din Legea din 2003 prevedea că azilul trebuie să fie acordat unui străin, care, ca urmare a unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, opinie politică sau apartenenţă la un anumit grup social, se află în afara ţării lui sau al ei de cetăţenie şi nu a putut sau, din cauza acestei temeri, nu dorea să beneficieze de protecţie a acestei ţări. Principiul nereturnării a fost inclus în secţiunea 60 din lege, după cum urmează:
“Un străin nu va fi returnat sau expulzat în nici un fel către frontierele teritoriilor unde viaţa lui sau a ei sau libertatea sa ar fi ameninţată pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, indiferent dacă persoanei în cauză i-a fost sau nu acordat azil. Interdicţia de returnare sau expulzare, se aplică, de asemenea, persoanelor în privinţa cărora există o suspiciune rezonabilă pentru a crede că ar fi în pericol de a fi supuse torturii sau altor tratamente inumane sau degradante. Un străin nu poate fi returnat sau expulzat într-o ţară în care el sau ea nu este protejat de a fi trimis într-un astfel de teritoriu.”
În conformitate cu secţiunea 79 din Legea din 2003, străinii ale căror cereri de azil au fost refuzate ar trebui să li se acorde permisiunea de a rămâne pe motive umanitare, în cazul în care îndepărtarea lor din teritoriu ar încălca principiul nereturnării.
2.    Ordin de deportare şi direcţiile de îndepărtare
35. În conformitate cu secţiunea 57 alineatul (1) litera (i) din Legea din 2003, autorităţile aveau dreptul de a emite ordine de deportare împotriva străinilor care constituie o ameninţare pentru ordinea publică sau securitatea naţională. Legea din 2008 conţine o prevedere similară (secţiunea 88 alineatul (1) litera (h) din acest act). Deşi nu este clar dacă un recurs împotriva unui ordin de deportare a avut efect suspensiv în conformitate cu Legea din 2003 (a se vedea punctul 58 din act), o atare cale de atac suspendă deportarea în conformitate cu secţiunea 87 din Legea 2008. În conformitate cu ambele legi, o cerere de azil şi o cerere de revizuire judiciară împotriva unui refuz de a da curs unei astfel de cereri suspenda deportarea (secţiunile 61 şi 78 din Legea din 2003 şi secţiunile 92, 109 (9) şi 117 din Legea 2008). În conformitate cu secţiunea 62 din Legea din 2003 şi pct. 93 din Legea 2008, odată ce un străin a devenit subiect de expulzare, direcţii de îndepărtare se emit în termen de şapte zile. O cale de atac nu suspendă deportarea.

3. Reținerea (detenția) străinilor

36. În conformitate cu punctul 99 alineatul (2) litera (b) din Legea 2008, un străin trebuie să fie reținut (deținut) în cazul în care a fost stabilit că el sau ea constituie o ameninţare pentru ordinea publică sau securitatea naţională, indiferent dacă un ordin de deportare a fost emis. Un ordin inițial de detenţie este valabil pentru 30 de zile (secţiunea 100 (3) din act). Acesta poate fi extins ori de câte ori este nevoie, până la 30 de zile de fiecare dată. Cu toate acestea, perioada totală de reținere (detenţie) poate depăşi 180 de zile numai în situaţii excepţionale, cum ar fi în cazul în care un străin împiedică îndepărtarea lui sau ei sau în cazul în care este imposibil de a îndepărta un străin în termen de 180 de zile pentru alte motive (vezi secţiunea 102 din actul).
B. Legea cu privire la informațiile secrete din 2005
37. Legea cu privire la informațiile secrete din 2005 (Zakon o zaštiti tajnih podataka, Monitorul Oficial nr de BH. 54/05 şi 12/09) a intrat în vigoare la 17 august 2005. În conformitate cu secţiunea 5 din lege, judecătorii Curţii de stat şi ai Curtii Constituţionale au acces la toate nivelurile de date secrete, fără alte formalităţi (de exemplu, clearance-ul de securitate sau autorizaţie specială), în cazul în care un astfel de acces este necesar pentru exercitarea atribuţiilor lor.

III. TEXTE INTERNAȚIONALE
A.    Cu privire la Bosnia și Herțegovina

38. Partea relevantă din cele mai recente observaţii finale pe BH al Comitetului Națiunilor Unite împotriva torturii prevede după cum urmează (a se vedea documentul CAT/C/BIH/CO/2-5 din 20 ianuarie 2011, § 14):
“Fără a aduce atingere [secţiunea 91 din Legea privind străinii 2008] principiului interdicţiei de întoarcere, Comitetul rămâne îngrijorat de faptul că rapoartele autorităţilor competente din BH nu au reuşit să evalueze corect riscul returnării cu care se confruntă cei care aplică pentru protecţie internaţională şi că persoanele considerate a fi o ameninţare la adresa securităţii naţionale sunt supuse de a fi returnate sau expulzate într-un alt stat în care există motive serioase pentru a crede că ei ar fi în pericol de a fi supus torturii. Este, de asemenea, îngrijorat cu privire la rata foarte scăzută de succes a cererilor de azil.”
39. Comisarul pentru Drepturile Omului, o instituţie independentă în cadrul Consiliului Europei, a fost mandatat pentru a promova conştientizarea şi respectarea drepturilor omului în 47 de state membre a Consiliului Europei. Raportul său recent pe BH (documentul CommDH (2011) 11 din 29 martie 2011, § 97), prevede, în partea relevantă, după cum urmează: “Potrivit ICNUR, din cei 180 de refugiaţi recunoscuţi în Bosnia şi Herţegovina, 163 sunt din Kosovo . Majoritatea dintre ei au fost recunoscuți înainte de predarea determinării statutului de refugiat de către ICNUR autorităţilor din BH în 2004. Începând cu anul 2004, statutul de refugiat a fost acordat doar pentru opt persoane, dintre care niciunul nu este din Kosovo (cinci palestinieni, un sârb, un saudit şi unul din Sri Lanka). În plus, Ministerul de Securitate a acordat protecţie subsidiară la patru minori romi din Kosovo în iunie 2009, şi unui Bosniac din Kosovo. “

B. Cu privire la Siria
40. Potrivit mai multor surse viabile şi obiective, tortura şi alte forme de maltratare au fost folosite pe scară largă şi cu impunitate în secţiile de poliţie şi centrele de detenţie ale agenţiilor de securitate. Partea relevantă din Raportul pe ţară 2010 privind Practicile privind Drepturile Omului în Siria al Departamentului de Stat al SUA prevede, după cum urmează:  “Conform articolului 28 din Constituţie,” nimeni nu poate fi torturat fizic sau mental sau tratat într-un mod umilitor “. Cu toate acestea, forţele de securitate au continuat să utilizeze tortura frecvent. Oganizaţiile locale pentru drepturile omului au continuat să citeze numeroase cazuri credibile în care forţele de securitate ar fi abuzat şi torturat deținuții și prizonierii şi au susţinut că multe cazuri de abuz n-au fost declarate. Persoanele care au suferit tortura sau bătăile în timp ce erau reţinuţi au refuzat să permită ca numele lor sau detalii privind cazurile lor să fie raportate de teama represaliilor guvernamentale. Foşti prizonieri, deţinuţi, şi reputate grupuri locale pentru drepturile omului au raportat că metodele de tortură şi abuz includeau şocuri electrice, smulgerea unghiilor, arderea organelor genitale, forţarea obiectelor în rect; bătăi în timp ce victima este suspendată de tavan de tălpile la picioare; aruncarea alternativ al victimelor în apă rece şi bataia lor în camere extrem de reci, hiperextensia coloanei vertebrale; încheierea corpului în cadrul la o roată şi biciuirea părților expuse ale corpului, folosind un scaun înapoi-îndoire la asfixierea victimei sau fracturarea coloanei vertebrale; și expunerea prizonierilor goi în public. În anii anteriori, Amnesty International a documentat 38 de tipuri de tortură şi rele tratamente folosite împotriva deţinuţilor în ţară. Amnesty International a raportat că tortura apărea și persista cel mai probabil în timp ce deţinuţii erau ținuti la unul dintre centrele de detenţie operate de către mai multe servicii de securitate diferite, în ţară, în special în timp ce autorităţile încercau să extragă o mărturie sau informaţii. Instanţele sistematic utilizau mărturii extrase sub presiune ca mijloace de probă, iar cererile acuzaţilor de tortură n-au fost aproape niciodată investigate.”
Partea relevantă din observaţiile finale cele mai recente privind Siria ale Comitetului Națiunilor Unite împotriva torturii prevede după cum urmează (document de CAT/C/SYR/CO/1 din 25 mai 2010, § § 7 şi 15):
“Comitetul este profund preocupat de numeroase, consecvente acuzaţii, în curs de desfăşurare în ceea ce priveşte utilizarea de rutină a torturii de către organele de drept şi de oficialii de anchetă, la instigarea sau cu consimţământul acestora, în special în locurile de detenţie. Acesta este, de asemenea, în cauză, preocupat cu rapoarte credibile precum că astfel de acte apar frecvent înainte ca acuzațiile oficiale să fie stabilite, precum şi în timpul perioadei de detenţie înainte de proces, atunci când deţinutul este lipsit de garanţii juridice fundamentale, în special accesul la consiliere juridică.” “Comitetul este, de asemenea, preocupat cu rapoarte precum că statul a stabilit centre secrete de detenţie sub comanda serviciilor de informaţii, cum ar fi serviciul de informaţii militare, Direcţia de Securitate politică, Direcţia Generală a serviciilor de informaţii şi Direcţia de Servicii de informaţii ale Forțelor Aeriene. Centrele controlate de aceste servicii nu sunt accesibile organismelor de monitorizare independentă şi control, şi nu sunt supuse revizuirii de către autorităţi. Comitetul este în continuare preocupat de faptul că deţinuţii sunt lipsiţi de garanţii juridice fundamentale, inclusiv a unui mecanism de supraveghere în ceea ce priveşte tratamentul lor şi procedurile de revizuire în ceea ce priveşte detenţia lor. Comitetul este, de asemenea, îngrijorat cu privire la acuzaţiile că cei reţinuţi în astfel de instalaţii ar putea fi deţinuti pentru perioade lungi de timp, fără un control jurisdicţional, în practică, în detenţie incommunicado şi supuși la torturi sau tratamente crude, inumane sau degradante. “
41.  Se spune, Islamiştii reali sau suspectați şi membri ai Frăţiei Musulmane interzise au fost supuși la abuzuri deosebit de aspre. Conform raportului anual Amnesty International 2011, ei s-au confruntat cu arestul, detenţia prelungită, tortură şi alte forme de rele tratamente, şi procese inechitabile (a se vedea de asemenea raportul Human Rights Watch  Departe de Justiţie: Curtea Supremă a Siriei pe Securitatea de Stat din februarie 2009, pp 4-5). Cei condamnaţi de apartenenţă la Frăția Musulmană au fost condamnaţi la moarte, dar sentințele lor au fost imediat comutate la pedepse cu închisoarea de doisprezece ani. Sute de prizonieri islamiști condamnaţi au fost ținuti la închisoarea militară Saydnaya, în care condiţiile sunt dure.
42. Potrivit notei de orientare operaţională a Ministerului de Interne din Marea Britanie cu privire la Siria, din noiembrie 2011, § 3.7.10, autorităţile au adoptat o poziție mai severă față de toate exprimările opoziţiei politice prin creșterea brutalității de la debutul de protest politic şi tulburări civile din martie 2011 (a se vedea, de asemenea, raportul Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind situaţia drepturilor omului în Siria din 15 septembrie 2011 documentul A/HRC/18/53, sugerând faptul că amploarea şi natura abuzurilor constante ale drepturilor omului se pot ridica la crime împotriva umanităţii). Prin urmare, în cazul în care un solicitant a fost deja implicat în activitatea politică de opoziție, sau al cărui convingeri dovedesc faptul probabil că el va lua parte în viitor la o astfel de activitate, sau care ar putea fi perceput de a deține puncte de vedere opuse în cazul în care s-ar întorce în Siria, o subvenţie de azil este susceptibil de a fi adecvată.
43. În urma unei misiuni de stabilire a faptelor în Siria, Liban şi regiunea Kurdistan din Irak, Crucea Roşie din Austria şi Serviciul de Imigrări danez a publicat un raport pe probleme de drepturile omului cu privire la situația kurzilor în Siria în mai 2010. Observaţiile sale generale despre pedeapsa pentru evaziune din serviciul militar(pag. 65) prevăd după cum urmează:
“O sursă diplomatică occidentală a constatat că este probabil că, dacă o persoană inclusă în serviciul militar în timp ce are reşedinţă în străinătate, la întoarcerea în Siria, el va fi identificat de către autorităţile de imigrare, și numele lui va apărea pe o listă de persoane căutate. Autorităţile de imigrare îl vor instrui să raporteze la serviciul militar, de obicei, în termen de două săptămâni sau până la o lună.  Cu toate acestea, în cazul în care el nu se prezintă la serviciul militar în cadrul de timp specificat, el va fi chemat la tribunalul militar şi va fi acuzat de evaziune din serviciu militar. Orice pedeapsă cu închisoarea emis in absentia de către un tribunal militar va fi comutată la trei luni de serviciu suplimentar în armată. A fost adăugat că, în realitate, nimeni nu merge la închisoare pentru evaziune de la serviciu militar. Pe baza informaţiilor de la un avocat sirian, ambasada suedeză a raportat în 2004 că: instanţele militare “decid pedeapsa pentru problemele legate de forţele de apărare. Pedeapsa pentru neapariția la serviciu variază între 2-6 luni. Cu toate acestea, ca urmare a emiterii de decrete de amnistie în mod regulat şi anual, de către preşedinte, aceasta nu se aplică în practică. În plus, deoarece aceste sentințe sunt emise în lipsa persoanelor, acestea sunt supuse la obiecţie şi apoi la anulare. În acest fel, o persoană ar putea fi libertate în termen de o zi de la arest sau de la predare. Mai târziu, procesul se repetă în momentul în care o persoană este liberă. Verdictul va fi fie găsit nevinovat, fie crima este acoperită de legea privind amnistia. Potrivit Amnesty International, bărbații care se eschivează de la serviciu militar obligatoriu (durata de 21 de luni ), se confruntă cu diferite niveluri ale pedepsei în funcţie de circumstanţele cazului: persoanele care au fost în străinătate şi nu a reuşit să raporteze atunci când sunt citaţi pentru serviciu militar sunt arestati de către poliţia militară imediat după întoarcerea în Siria şi pedepsiți cu două până la trei luni de închisoare (de obicei, în închisoarea de la Tadmur); persoanele care nu reuşesc să se prezinte la serviciul militar în timp ce se afla în Siria sunt arestați și trimiși în detenție pe un termen de trei luni, apoi supuși unei detenții ulterioare pe un termen mai mare de şase luni, dacă nu reuşesc să efectueze serviciul militar, după finalizarea primul termen de închisoare.”

LEGEA
I.    PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 3 DIN CONVENŢIE

44.Reclamantul a pretins că expulzarea sa în Siria, l-ar expune la riscul de tratament contrar articolului 3, care prevede după cum urmează: “Nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante.”
A. Admisibilitatea
45.Curtea constată că această plângere nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenţie şi că nu este inadmisibilă din orice alte motive.
B. Fondul
46.Reclamantul, în esenţă, a repetat ceea ce a spus, în cadrul procedurii sale de azil (a se vedea paragraful 23 de mai sus).
47.Guvernul a susţinut că cererea solicitantului de azil a fost luata în considerare cu atenţie şi a fost respinsa de către autorităţile naţionale, deoarece reclamantul nu a reuşit să demonstreze că riscul pentru el a fost real. În opinia lor, evaluarea la nivel naţional a fost adecvată şi suficient de susţinută de materiale interne şi materiale provenite de la o varietate de surse obiective și de încredere.
48. Human Rights Watch, în observaţiile sale din 2 martie 2011, a subliniat natura vădită (ius cogens) de interzicere a torturii şi a principiului său aferent al nereturnării (ei s-au bazat pe rezoluția Adunării Generale a Naţiunilor Unite nr. 62/159 din 11 martie 2008 – Protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în lupta împotriva terorismului – şi jurisprudenţa Comitetului Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului şi a Comitetului împotriva torturii). În ceea ce priveşte Siria, a susţinut că de-a lungul anilor, persoanele acuzate de a fi islamiști au suferit procese inechitabile şi tortură.
49.Curtea reiterează că, fiind o chestiune bine-stabilită de dreptul internaţional şi sub rezerva obligaţiilor sale ce rezultă din tratate, inclusiv cele care decurg din convenţie, un stat contractant are dreptul de a controla intrarea, şederea şi expulzarea străinilor (a se vedea, printre multe alte autorităţi, Üner c. Ţările de Jos [GC], nr. 46410/99, § 54, CEDO 2006-XII). Dreptul la azil nu este inclus nici în Convenţie, nici în protocoalele sale (Salah Sheekh c. Ţările de Jos, nr 1948-1904,. § 135, 11 ianuarie 2007). Expulzarea de către un stat contractant poate, totuşi, să dea naştere la o chestiune în temeiul articolului 3 şi, prin urmare poate angaja responsabilitatea statului în temeiul Convenţiei, în cazul în care motive substanţiale s-au dovedit pentru a crede că persoana în cauză, în cazul în care ar fi expulzat, se confruntă cu un risc real de a fi supus la rele tratamente. Într-un astfel de caz, articolul 3 implică o obligaţie de a nu expulza persoana în ţara în cauză (a se vedea Saadi împotriva Italiei [GC], nr. 37201/06, § 125, 28 februarie 2008). Deoarece interzicerea torturii sau tratamentelor inumane sau degradante este absolută, comportamentul solicitanţilor, nedorit sau periculos, nu pot fi luat în considerare (ibid., § § 127 şi 138).
50.Evaluarea existenţei unui risc real trebuie să fie riguroasa (a se vedea Chahal c. Regatului Unit, 15 noiembrie 1996, § 96, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-V). Ca o regulă, aceasta este pentru ca reclamanții să dovedească faptul că există motive serioase pentru a crede că, dacă măsura pe care s-au plâns ar fi pusa în aplicare, aceștia ar fi expuși unui risc real de a fi supuși la tratament contrar articolului 3 (N. c. Finlandei, nr. 38885/02, § 167, 26 iulie 2005). În cazul în care o astfel de dovadă este invocată, este datoria  Guvernului să risipească orice îndoieli cu privire la aceasta. Curtea va lua ca bază toate materialele plasate înaintea acesteia sau, în cazul în care materialul este necesar, îl va obține din proprie iniţiativă. Aceasta va face acest lucru în special atunci când un reclamant – sau o parte terţă în sensul articolului 36 din Convenţie – oferă motive întemeiate care pun la îndoială acurateţea informaţiilor invocate de către Guvernul pârât. Curtea trebuie să se asigure că evaluarea efectuată de către autorităţile statului contractant este adecvată şi suficient de susţinută de materiale de pe piaţa internă, precum şi de materiale originare din alte surse viabile şi obiective, cum ar fi, de exemplu, alte state contractante sau non-contractante, agențiile Naţiunilor Unite şi organizaţii non-guvernamentale de renume (NA. c. Regatului Unit, nr. 25904/07, § 119, 17 iulie 2008).
51. În cazul în care un reclamant nu a fost încă deportat atunci când Curtea examinează cauza, data relevantă va fi cea a procedurii în faţa Curţii (Saadi c. Italiei, citată mai sus, § 133). O evaluare completă şi curentă este solicitată pentru că situaţia într-o ţară de destinaţie se poate schimba în cursul timpului. În timp ce poziţia istorică prezintă interes în măsura în care aceasta poate clarifica situaţia actuală şi evoluţia acesteia, probabil condiţiile actuale sunt cele care sunt decisive şi, prin urmare, este necesar să se ia în considerare informaţiile care au ieşit la lumină după decizia finală luată de autorităţile naţionale (a se vedea Salah Sheekh, citată mai sus, § 136).
52. Revenind la cazul de faţă, Curtea consideră că autorităţile naţionale nu au luat suficient în considerare natura mişcării mujahedinilor din care solicitantul, fără îndoială, făcea parte. A fost observat la punctul 9 de mai sus faptul că, deşi unii mujahedini străini au venit la BH cu intenţia de a furniza asistenţă umanitară şi/sau efectuarea de muncă misionară, mulți dintre ei au avut obiective jihadiste. Ei au avut legături cu fundamentaliştii din toată lumea (în special, prin intermediul Institutului Cultural Islamic din Milano), şi cu organizaţiile de caritate care au fost introduse pe lista Organizaţiei Naţiunilor Unite de entităţi asociate cu Al-Qaeda ((cum ar fi Al Haramain & Al Masjed Al Aqsa Fundaţia de Caritate, Al Haramain Foundation islamice, International Taibah, Igasa, Al Furqan şi Fundaţia Internaţionala a Bunăvoinței). De asemenea, este bine-cunoscut faptul că unii mujahedini au fost membri ai al-Qaeda (de exemplu, Nasser Al Bahri, de asemenea, cunoscut sub numele de Abu Jandal, a fost admis în cercul lui Osama bin Laden, după ce a luptat în BH şi Somalia ).
53. În plus, în urma războiului în BH solicitantul a dat o serie de interviuri la unele dintre cele mai importante puncte a mass-media arabe, Al Jazeera, canal de televiziune şi ziare Asharq Alawsat, dezvăluind asocierea sa cu mișcarea mujahedinilor şi faptul ca pledează pentru versiunea inspirată Arabia Wahhabi / Salafi a Islamului. Chiar  presupunând că acest lucru a rămas neobservat de către autorităţile siriene, reclamantul a fost adus din nou în centrul atenţiei atunci când a fost în mod eronat identificat ca terorist condamnat Abu Hamza al-Masri în Raportul pe ţară asupra terorismului în BH, al Departamentului de Stat al SUA (a se vedea paragraful 26 de mai sus), şi arestat în BH pe motive de securitate naţională. Curtea este de părere că aceşti factori ar putea să-l facă o persoană de interes pentru autorităţile siriene. În fapt, reclamantul a prezentat un document emis de către serviciile de securitate siriene la 16 august 2002 în care se indică faptul că el ar trebui să fie arestat la momentul intrării sale în ţară si un document emis de către forţele armate siriene la 15 octombrie 2009 indicând faptul că serviciile de securitate deţineau un dosar care conţinea informaţii despre solicitant. Guvernul pârât nu a contestat autenticitatea acestor documente.
54. Având în vedere cele de mai sus, raportul Siriei privind drepturilor omului (prevăzute la punctele 40-41), şi faptul că situaţia din Siria s-a deteriorat de la debutul de protest politic şi tulburări civile în martie 2011 (paragraful 42 de mai sus), Curtea consideră că există un risc real ca reclamantul, în cazul deportării în Siria, ar putea fi supus la rele tratamente.
Prin urmare, deportarea sa în Siria ar putea încălca articolul 3, în circumstanţele actuale.
II.    PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 5 § 1 DIN CONVENŢIE

55.Reclamantul a contestat legalitatea detenţiei sale. El a invocat articolul 5 § 1 al Convenţiei, partea relevantă al căruia care prevede, după cum urmează:
“1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei. Nimeni nu va fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi în conformitate cu o procedură prevăzută de lege: …

(c) arestarea sau detenţia legală a unei persoane efectuate în scopul aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente pe baza suspiciunii rezonabile precum că a comis o infracţiune sau atunci când este considerat în mod rezonabil necesar pentru a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după ce a făcut acest lucru;
(f) arestarea sau detenţia legală a unei persoane pentru a o împiedica să intre neautorizat în ţară sau a unei persoane împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare sau de extrădare.”
A. Adimisibilitatea
56.Curtea constată că această plângere nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenţie şi că nu este inadmisibilă din orice alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă.
B. Fondul
57.Reclamantul a susţinut că arestarea sa a fost arbitrară, dat fiind faptul că un ordin de deportare a fost eliberat numai la 1 februarie 2011 (mai mult de doi ani şi trei luni de la arestarea sa). El s-a mai plâns de durata detenţiei sale (mai mult de trei ani).
58.Guvernul a susţinut că detenţia reclamantului a fost în conformitate cu dreptul intern, în conformitate cu care un străin trebuie să fi reţinut în cazul în care a fost stabilit că el sau ea constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale (a se vedea paragraful 36 de mai sus), şi cu articolul 5 § 1 (f) din convenţie. Ei au mai susţinut că era în interesul reclamantului că afirmaţiile sale să fie examinate de către instanţele naţionale şi, în consecinţă, că durata detenţiei sale nu ar putea fi considerată ca fiind excesivă (s-au referit la Chahal, citată mai sus, § 117) . În cele din urmă, aceştia au adăugat că perioada invocată a fost parţial acoperită de măsuri interimare a Curţii în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul Curţii.
59. Human Rights Watch, în observaţiile sale din 2 martie 2011, afirmă că dreptul la libertate şi securitate şi libertate de la arestarea şi detenţia arbitrară protejează toate persoanele, în toate circumstanţele, inclusiv străinii, în contextul de securitate naţională şi imigraţie (s-au bazat pe A. şi alţii v. Regatul Unit [GC], nr 3455/05, 19. februarie 2009).
60. Articolul 5 consacră un drept uman fundamental: protejarea individului împotriva interferenţelor arbitrare de către stat cu dreptul său la libertate. Textul de la articolul 5 face clar faptul că garanţiile pe care le conţine se aplică la “toată lumea”. Sub-paragrafele (a) la (f) a articolului 5 § 1 cuprind o listă exhaustivă de motive admise pe baza cărora persoanele pot fi private de libertate şi nici o  privare de libertate nu va fi legală dacă nu se încadrează în unul din aceste motive. Una dintre excepţii, cuprinse în sub-alineatul (f), permite statului de a controla libertatea străinilor în contextul imigrării (a se vedea, printre alte autorităţi, A. şi alţii, citată mai sus, § § 162 – 63).
61. Sub-paragraful (f) al articolului 5 § 1 nu cere ca detenţia să fie considerată în mod rezonabil necesară, de exemplu, pentru a preveni o persoană de la a comite o infracţiune sau să fugă. În acest sens, acesta oferă un nivel diferit de protecţie de la sub-punctul (c) a articolului 5 § 1. Tot ceea ce este necesar în conformitate cu această prevedere este faptul că procedurile de deportare să fie în curs de desfăşurare şi urmărite cu diligenţă (a se vedea Chahal, citată mai sus, § § 112 – 13). Privarea de libertate trebuie să fie, de asemenea, “legala”. În cazul în care “legalitatea” detenţiei este în discuţie, inclusiv întrebarea dacă “o procedură prevăzută de lege”, a fost urmată, în esenţă, Convenţia se referă la legislaţia naţională şi prevede obligaţia de a se conforma normelor de fond şi de procedură din legislaţia naţională. Conformitate cu legislaţia naţională nu este, însă, suficientă: orice privare de libertate ar trebui, în plus, să fie în concordanţă cu scopul de a proteja individul împotriva la tot ce e arbitrar- şi noţiunea de “arbitrar” de la articolul 5 § 1 se extinde dincolo de lipsa de conformitate cu legislaţia naţională, astfel că o privare de libertate poate fi legală în ceea ce priveşte dreptul intern, dar oricum arbitrară şi contrară Convenţiei (a se vedea Saadi c. Unite Unit [GC], nr. 13229/03, § 67, 29 ianuarie 2008).
62.Guvernul a susţinut că prezentul reclamant a fost reţinut în mod legal ca o persoană împotriva căreia a fost să fie luate măsuri în vederea deportării în conformitate cu al doilea aspect al articolului 5 § 1 (f). Cu toate acestea, Curtea notează că procedura de deportare împotriva reclamantului a fost instituită la 1 februarie 2011, în timp ce reclamantul a fost arestat la 6 octombrie 2008. Deoarece detenţia în temeiul articolului 5 § 1 (f) este justificată numai pentru atâta timp cât procedurile de deportare sunt în curs, prima perioadă de detenţie a reclamantului (cu o durată între 6 octombrie 2008 până la 31 ianuarie 2011) nu a fost în mod clar justificată în temeiul articolului 5 § 1 (f) din convenţie.
63. Deşi este adevărat că o perioadă de plecare voluntară a fost deja indicată reclamantului în 2007, în contextul în materie de azil şi a procedurilor sale de şedere, Curtea este de acord cu constatarea autorităţilor naţionale precum că acest lucru nu echivalează cu un ordin de deportare (a se vedea, de exemplu, decizia Curţii de stat din 17 decembrie 2010 menţionate la punctul 30 de mai sus).
64.Guvernul a subliniat că a fost stabilit că reclamantul a reprezentat o ameninţare la adresa securităţii naţionale şi că autorităţile naţionale au avut, prin urmare, nici o altă opţiune, decât să-l reţină în conformitate cu secţiunea 99 alineatul (2) litera (b) din Legea privind străinii 2008 (a se vedea punctul 36 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea a statuat că sub-paragrafele (a) la (f) din articolul 5 § 1 se ridică la o listă exhaustivă de excepţii şi că doar o interpretare restrictivă a acestor excepţii este compatibila cu obiectivele de la articolul 5: (reținerea) detenţia doar pe motive de securitate în consecinţă, nu este permisă (A. şi alţii, citată mai sus, § 171). În orice caz, la momentul arestării sale, autorităţile naţionale au avut capacitatea de a emite un ordin de deportare împotriva reclamantului în conformitate cu secţiunea 88 alineatul (1) litera (h) din Legea privind străinii 2008, şi apoi să îl reţină pentru scopuri de deportare în conformitate cu secţiunea 99 (1 ) (a) din acest act (a se vedea punctele 35 şi 36 de mai sus). Guvernul nu a reuşit să ofere nici o explicaţie de ce acest lucru nu a fost făcut.
65.Chestiunea a fost, de asemenea, examinată în conformitate cu alte sub-paragrafe ale articolului 5 § 1, care nu au fost invocate de către Guvern. Curtea reaminteşte, în acest sens, că sub-punctul (c) nu permite o politică de prevenire generală îndreptată împotriva unei persoane sau a unei categorii de persoane care sunt percepute de către autorităţi, în mod corect sau eronat, ca fiind periculoase sau care au tendinţa de a comite acte ilegale. Ea nu face mai mult decât să permită statelor contractante un mijloc de prevenire a infracţiunilor, care sunt concrete şi specifice în ceea ce priveşte, în special, locul şi data comiterii lor, şi victimele lor (Guzzardi, citată mai sus, § 102; M. c. Germaniei, nr 19359/04, § § 89 şi 102, 17 decembrie 2009,. şi Shimovolos c. Rusiei, nr 30194/09, § 54, 21 iunie 2011). Reținerea (detenţia) efectuată pentru a preveni o persoană de la comiterea unei infracţiuni trebuie, în plus, să fie “efectuată în scopul aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente” (a se vedea Lawless v.Irlanda (nr. 3), citată mai sus, § 14). Sub-paragraful (c) permite, astfel, privarea de libertate numai în legătură cu procedurile penale (a se vedea Ciulla, citată mai sus, § 38, şi Schwabe c. Germania şi MG, nr 8080/08 şi 8577/08,§ 72, 1 decembrie 2011, nu este încă finală). Întrucât nici autorităţile naţionale, nici Guvernul nu au menţionat oarecare infracţiune concretă şi specifică pentru care reclamantul ar trebuit să fi împiedicat de a o comite, detenţia sa nu a fost acoperită de sub-paragraful (c). Celelalte sub-paragrafe ale articolului 5 § 1 nu sunt relevante în mod evident.
66.Prin urmare, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenţie cu privire la perioada de detenţie a reclamantului din 6 octombrie 2008 până la 31 ianuarie 2011.
67. În ceea ce priveşte perioada următoare, Curtea notează că un ordin de deportare a fost emis la data de 1 februarie 2011.  Autorităţile naţionale au tratat un recurs împotriva acestei ordonanţe în termen de o lună. Curtea nu consideră această perioadă ca fiind excesivă. Deşi reclamantul a rămas în arest până în prezent, perioada de după 15 martie 2011 trebuie să se distingă, deoarece în acest timp guvernul s-au abţinut de la deportarea reclamantului, în conformitate cu solicitarea făcută de către Curte în conformitate cu articolul 39 din Regulamentul Curții (a se vedea Chahal, citată mai sus, § 114). Curtea reiterează, în această privinţă, că statele contractante sunt obligate, în temeiul articolului 34 din Convenţia de a se conforma cu măsurile provizorii indicate în conformitate cu articolul 39 din regulament (a se vedea Mamatkulov şi Askarov c. Turciei [GC], nr 46827/99 şi 46951/99, §. § 99-129, CEDO 2005-I).
68. Acestea fiind spuse, punerea în aplicare a unei măsuri provizorii în urma unei indicaţii date de către Curte unui stat parte, care ar fi de dorit să nu se întoarcă un individ într-o anumită ţară, nu are în sine nici un efect asupra faptului dacă privarea de libertate la care individul poate fi supus este  în conformitate cu articolul 5 § 1 (a se vedea Gebremedhin [Gaberamadhien] împotriva Franţei, nr25389/05,. § 74, CEDO 2007-II). Cu alte cuvinte, autorităţile naţionale trebuie să acţioneze în continuare în strictă conformitate cu legislaţia internă (ibid., § 75). Întrucât a fost stabilit de către autorităţile naţionale că reclamantul constituie o ameninţare la adresa securităţii naţionale, detenţia sa a fost autorizată şi este într-adevăr obligatorie, în conformitate cu secţiunea 99 alineatul (2) litera (b) din Legea privind străinii 2008 (vezi paragraful 36 de mai sus). În plus, detenţia reclamantului a fost prelungită pe o bază lunară, aşa cum este prevăzut de dreptul intern.
69. Având în vedere cele de mai sus, Curtea conchide că acţiunea de deportare, deşi temporar suspendată în conformitate cu cererea făcută de către Curte, a fost totuşi în curs începând cu 1 februarie 2011 şi în strictă conformitate cu legislaţia internă (Compara SP c. Belgiei (dec.), nr 12572/08, 14 iunie 2011;. contrast Ryabikin c. Rusiei, nr8320/04, § 132, 19 iunie 2008, şi Abdolkhani şi Karimnia v. Turcia, nr.. 30 471/08, § 134, CEDO2009 – …). Deoarece nu există nici o indicaţie a faptului că autorităţile au acţion

Last Updated on:

March 2, 2012

Share post :

global-alliance-opengraph
Alianța Globală pentru Eradicarea Apatridiei

Partener internațional CDA

Alianța Globală pentru Eradicarea Apatridiei este o platformă creată sub egida UNHCR, cu misiunea de a crea „o lume fără apatridie, în care toți oamenii să se bucure de dreptul la o naționalitate fără discriminare”. Inițiativa face parte din „Agenda noastră comună” a Secretarului General al ONU și este aliniată la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă.

Alianța Globală urmează să fie lansată la 14 octombrie 2024, în cadrul Segmentului la nivel înalt privind apatridia de la Geneva, care va marca finalizarea campaniei IBelong.

În timp ce se bazează pe succesele și lecțiile învățate din Campania IBelong, Alianța Globală are o abordare distinctă. Modul său de operare se axează pe promovarea unei mai mari colaborări și a unei acțiuni accelerate între actorii relevanți, inclusiv statele, apatrizii, agențiile ONU și societatea civilă. Scopul ei este de a accelera punerea în aplicare a soluțiilor la apatridie.

În prezent, Alianța include peste 50 de membri.

Acordarea de asistență juridică persoanelor apatride este una dintre direcțiile de activitate ale Centrului de Drept al Avocaților. CDA este de asemenea membru asociat al Rețelei Europene privind Apatridia – European Network on Statelessness (ENS). Centrul de Drept al Avocaților a aderat la Alianța Globală pentru Eradicarea Apatridiei în luna iunie 2024.

global-alliance-opengraph
Global alliance to end statelessness

CDA International Partner

The Global Alliance to End Statelessness
The Global Alliance to End Statelessness is a collaborative multistakeholder platform led by UNHCR. Its vision is to create “a world free from statelessness where everyone enjoys the right to a nationality without discrimination.” The initiative is part of the UN Secretary General’s ‘Our Common Agenda’ and aligned with the Sustainable Development Goals.
The Global Alliance is set to launch on 14 October 2024 at the High-Level Segment on Statelessness in Geneva, which will both mark the completion of the IBelong Campaign.
While building upon the successes, momentum, and lessons learned from the IBelong Campaign, the Global Alliance operates with a distinct approach. Its modus operandi centres around fostering greater collaboration and expedited action among relevant actors, including States, stateless individuals, UN agencies, and civil society. The goal is to accelerate the implementation of solutions to statelessness
The Alliance currently includes over 50 members.
CDA joined the Global Alliance to End Statelessness in June 2024.

Irina Vrancean

Ofițer Protecție

Irina Vrancean a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, specializarea de drept economic și a obținut masteratul în drept civil la aceeași instituție de învățământ superior.

Ea dispune de o  experiență de peste 10 ani de activitate profesională, în calitate de jurist principal, asistent judiciar, consultant juridic la câteva companii, precum și în cadrul Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău.  

Din 28.01.22-28.01.24 Irina Vrancean a efectuat stagierea în avocatură.

Ea activează la CDA din martie 2022, inițial în calitate de consilier juridic responsabil pentru un centru de plasament al refugiaților din municipiul Chișinău iar în prezent este membră a staff-ului central al asociației și consilier juridic CDA pentru protecția copilului.

Irina Vrancean

Protection Officer

Irina Vrancean graduated from the State University of Moldova, Faculty of Law, majoring in economic law, and obtained a master’s degree in civil law at the same  education institution.

She has more than 10 years of professional experience as a senior lawyer, judicial assistant, legal consultant at several companies, as well as in the Centru Court, Chisinau municipality. 

From 28.01.22-28.01.24 Irina Vrancean has been working as a trainee advocate.

She has been working at CDA since March 2022, initially as a legal advisor responsible for a refugee placement centre in Chisinau municipality and currently she is a member of the central staff of the association and CDA legal advisor for child protection.

Norwegian Church Aid (NCA)

CDA International Partner

In 2022- 2023 alone, CDA carried out several projects in cooperation with or funded by such international or humanitarian organizations as UNHCR-Moldova, UNDP Moldova, Council of Europe Office in Chisinau, International Organization of the Francophonie, Soros Foundation Moldova, Oxfam International, Farmacéuticos Mundi, HEKS/ EPER, Norwegian Church Aid (NCA), Austrian Development Agency (ADA), NACHBAR IN NOT (NiN) Foundation, Diakonie Katastrophenhilfe, US Embassy in Moldova.

Oleg Palii

Director Executiv

Oleg Palii activează în CDA începând cu 1998. Din 2017 este directorul executiv al Asociației. Are o experiență de peste 25 de ani de activitate în domeniul azilului și de formator național și internațional în probleme vizând drepturile refugiaților și apatrizilor. Este printre autorii mai multor studii și publicații la tema drepturilor refugiaților și apatrizilor.

Este membru al Uniunii Avocaților din Moldova, iar în perioada 2012-2014 a fost membru al Comisiei pentru Cetățenie și Azil Politic a Președintelui Republicii Moldova.

A creat și coordonat “Clinica juridică în domeniul azilului și apatridiei” (2013 – 2018).
A înaintat mai multe propuneri pentru îmbunătățirea legislației în domeniul azilului, apatridiei și cetățeniei, și, prin subiecții cu drept de sesizare a Curții Constituționale, propuneri pentru contestarea anumitor dispoziții din Legea privind azilul și Legea cetățeniei.

Olga Ojog

CDA Legal Advisor

Olga Ojog is CDA’s legal advisor for foreigners, refugees, stateless persons, asylum seekers, as well as one of the organization’s trainers in the areas of asylum, child protection, gender-based violence.

She is the co-author of the curriculum and training programme for social welfare staff and local guardianship authorities.
Olga Ojog graduated from the Faculty of Law of the USM, specializing in economic law, and obtained a Master’s degree from the same higher education institution, also specializing in economic law.

She is a licensed advocate since 2008 and has more than 15 years of experience as an expert and trainer in the field of combating gender-based violence.
Her activities related to the practice of law have included legal assistance to victims of domestic violence, representation of their interests in court, settlement of disputes related to divorce, division of property, determination of children’s residence, maintenance.

Ina Galan

Member of the CDA Team

Ina Galan is a member of the CDA team since June 2022. She studied at the Faculty of Romanian philology of the State University of Moldova. Ina Galan worked (2000-2011) as a specialist-coordinator in the Cahul District Prosecutor’s Office. From 2011 to 2022 he worked at the People’s Advocate (Ombudsman) Office (PAO). As Deputy Head of the Human Rights Promotion and Communication Department of the PAO, in addition to other activities related to the promotion of human rights, he was in charge of organizing and coordinating information and training activities in the field of human rights. Ina Galan is the author of several human rights training courses for various groups of professionals, developed under the auspices of the Ombudsman Institution. Under Ina Galan’s leadership, the team of trainers of the PAO has been strengthened, several training courses have been developed for carabinieri, prison employees, social workers, doctors. Ina Galan has provided methodical support to trainers in carrying out training activities, she has supported, as a trainer, numerous information and training activities with adults and children.
People’s Advocate Office (PAO)

CDA National Partner

Public Association „Law Center of Advocates” (CDA) has been cooperating for many years with the People’s Advocate Office (PAO) in matters on respecting the rights of asylum seekers, beneficiaries of international protection, undocumented, stateless persons, foreigners. In September 2021, CDA and PAO signed a collaboration agreement.

In cooperation with the PAO were elaborated the Thematic Study “Observance of the rights of foreign citizens in state custody”; Thematic Report “Three years of joint border monitoring. Office of the People’s Advocate – Law Center of Advocates”.

CDA is a member of the Advisory Council for the prevention of violations of the rights of refugees from Ukraine, created within the People’s Advocate’s Office on March 11, 2022. In this capacity, CDA contributed to the elaboration by the People’s Advocate of the Report No. 1 on the monitoring the observance of the rights of foreigners from Ukraine in the context of the state of emergency for the period from February 25 to April 30, 2022.

Representatives of the PAO are involved in the projects carried out by the CDA on monitoring the observance of the rights of foreigners in the accommodation centers for refugees from Ukraine.

General Inspectorate of Border Police (GIBP)

CDA National Partner

The Border Police is the public administration body within the Ministry of Internal Affairs, which exercises its powers and implements the state policy in the field of state border management, prevention and combating cross-border crime.

CDA has been cooperating with General Inspectorate of Border Police (GIBP) since 2009, when a Memorandum of Understanding was signed between CDA, GIBP, UNCHR and BMA. Cooperation relations intensified during the refugee crisis in Ukraine, triggered by the invasion of the Russian Federation in the neighboring country. GIBP and CDA collaborate in monitoring the observance of the rights of foreigners at the border crossing points, carrying out some exchanges of information on this subject. The CDA also provides trainings for Border Police employees.

National Legal Aid Council (NLAC)

CDA National Partner

In 2013, CDA signed a Memorandum of Understanding with the BMA and National Legal Aid Council (NLAC), by which the parties agreed on the organization of legal assistance to foreign nationals and stateless persons in order to be taken into public custody and placed in the Temporary Placement Centre for Foreigners (TPCF) of the BMA.

In accordance with the commitments from this Memorandum, CDA provides initial legal advice to all persons placed in the TPCF on their rights and obligations, and if necessary – the necessary primary or qualified legal assistance. CDA informs NLAC about the persons placed in TPCF who have requested legal assistance. Correspondingly, the NLAC takes over from the CDA the requests of the persons placed in the TPCF in case it will be necessary to provide qualified legal assistance guaranteed by the state.

General Inspectorate for Migration (GIM)

CDA National Partner

General Inspectorate for Migration (GIM) is one of the main national partners of CDA. CDA cooperates with GIM based on three collaboration agreements: Memorandum of Understanding between CDA, BMA and NLAC and Memorandum of Understanding between CDA, GIBP, UNHCR and BMA, Memorandum of Understanding between CDA and GIM from 6 March 2023.

Cooperation with the BMA has become more intense since February 24, 2022. CDA lawyers monitor the observance of human rights at border crossings points, help Border Police and the Bureau of Migration and Asylum identify asylum seekers who apply at the border crossing points, receiving asylum applications, providing legal assistance, advising asylum seekers at the border.

The Memorandum of Understanding that was signed on 6 March 2023 reflects the joint commitment of the CDA and the GIM to implement the temporary protection mechanism in the Republic of Moldova and to successfully carry out integration activities for foreigners.

The document aims to establish a support mechanism by attracting additional staff to the regional integration centres for foreigners and the foreigners’ registration offices of the GIM.

At the same time, the parties will ensure the process of informing, advising and facilitating access to protection measures in terms of respect for the rights of foreigners, in particular beneficiaries of temporary protection. Joint actions will also aim to ensure the achievement of legal status and promote an inclusive society.

National Institute of Justice (NIJ)

CDA National Partner

Created in 2007, the National Institute of Justice (NIJ) carries out the initial training of candidates for the positions of judge and prosecutor, the continuous training of incumbent judges and prosecutors, clerks, legal assistants, heads of secretariats of courts, prosecutors’ consultants, probation counselors, lawyers providing state-guaranteed legal aid, as well as the initial and continuing training of other persons working in the justice sector, in the cases provided for by law.

Being the only organization in the Republic of Moldova that has expertise and experience in the field of asylum, CDA cooperates with NIJ in organizing trainings for target groups of human rights professionals, especially lawyers, judges, prosecutors, police officers, social workers and other professionals, whose work is related to interaction and work with foreigners, stateless and undocumented persons in Moldova.

In 2021, CDA in collaboration with NIJ, BMA, NLAC organized 17 training activities with the participation of 275 people, including employees of the Border Police, and BMA, judges, lawyers, social workers

European Network on Statelessness

CDA International Partner

CDA is an associate member of the European Statelessness Network. CDA collaborated with it to research and compile comparative information on statelessness in Moldova and contributed to the development of the Statelessness Index in Moldova (Moldova | Statelessness Index ENS_Country_briefing-Moldova-Russian.pdf (statelessness.eu)).

The Statelessness Index is a comparative online tool that assesses European countries’ legislation, policies, and practices on the protection of stateless persons, the prevention and reduction of statelessness in comparison with international rules and good practice.

The Law Center of Advocates (CDA), the European Network on Statelessness (ENS) and the Institute on Statelessness and Inclusion (ISI) made în 2021 a joint submission to the 3 rd Cycle of the Universal Periodic Review (UPR), on the right to a nationality and human rights challenges pertaining to statelessness in Moldova.

The European Network on Statelessness (ENS) is a civil society alliance of over 170 organizations and individual experts from 41 countries working to end statelessness and ensure that stateless people in Europe can access their rights.

Swedish Helsinki Committee for Humar Right

CDA International Partner

The Helsinki Committee for Human Rights is a civic association registered in 1994. The Committee monitors the situation with human rights, provides legal assistance, co-operates with other organizations and state bodies for the purpose of improving the promotion, respect and protection of human rights and freedoms. The Committee’s goal is protection and promotion of the human rights and freedoms guaranteed with the Constitution of the Republic of North Macedonia, the international instruments and the Helsinki Final Act from 1975, as well as building democratic conditions in which they can be exercised based on the rule of law. The Committee sets off from the premise that all people should have the possibility to enjoy and practice their basic rights and freedoms and should be able to protect them in case of violation or limitation. This is the basis of the rule of law, human rights and democracy.

Eurasia Foundation

CDA International Partner

Eurasia Foundation envisions a world where all people have the opportunity to realize their potential and transform their societies.

American Bar Assosiation

CDA International Partner

The ABA was founded in 1878 on a commitment to set the legal and ethical foundation for the American nation. Today, it exists as a membership organization and stands committed to its mission of defending liberty and pursuing justice.

ecre_logo_mediumres
European Council on Refugees and Exiles

CDA International Partner

CDA became a member of the European Council on Refugees and Exiles (ECRE) în November 2022.

The European Council on Refugees and Exiles (ECRE) is a pan-European alliance of 106 NGO-s in 39 countries protecting and advancing the rights of refugees, asylum seekers and displaced persons.

Working together with its members and partners to inform and persuade European authorities and the public, ECRE monitors and denounces human rights violations while proposing and promoting fair and effective durable solutions.

The mission of ECRE is to promote the establishment of fair and humane European asylum policies and practices in accordance with international human rights law.

ECRE strives for a Europe that protects refugees, asylum seekers and displaced persons with dignity and respect

Farmacéuticos Mundi (Farmamundi)

CDA International Partner

CDA cooperated with Farmacéuticos Mundi in the project “Advice and legal assistance for migrants from Ukraine”, financially supported through its donors.

The memorandum signed in this regard between CDA and Farmacéuticos Mundi provided legal counseling and assistance for refugees from Ukraine in refugee centers or housed in families on the territory of the Republic of Moldova.

With the support of Farmaceuticos Mundi, CDA hired 6 legal to provide legal assistance and counseling in 4 accommodation centers for refugees in Chisinau, Cojusna and Slobozia Dusca.

According to the project, CDA supported important local initiatives, contributed to the organization of various events with the participation of members of the host community and refugees, thus promoting the socio-economic empowerment and their integration.

Council of Europe Office in Chisinau

CDA International Partner

Moldova became a member of the Council of Europe on 13 July 1995. The Parliament of the Republic of Moldova ratified the European Convention on Human Rights on 24 July 1997. The Information Office of the Council of Europe was set up in Chisinau on 30 June 1997, at the request of the government of the Republic of Moldova. On 20 October 2002 the Committee of Ministers of the Council of Europe agreed to the proposal of the Secretary General to appoint a Special Representative of the Secretary General in Chisinau. The exchange of letters between Secretary General and the Minister for Foreign Affairs of the Republic of Moldova on 30 October and 4 November 2002 has resulted in a Memorandum of Understanding on the status of the Special Representative of the Secretary General of the Council of Europe.

Soros Foundation-Moldova

CDA International Partner

Soros-Moldova Foundation provided financial support for the implementation by CDA of the project “Emergency legal assistance for refugees from Ukraine”, implemented for six months, from 1 March to 31 August 2022.

Soros Foundation Moldova provided CDA, through an emergency mechanism, with a grant in the amount of 100, 000 USD, aimed at providing free primary, informational legal assistance to refugees at the Call Center of the Migration and Asylum Bureau.

In the framework of this project, CDA, with the support of SOROS Moldova Foundation, hired 5 operators, who worked at the Call Center of the Migration and Asylum Bureau – Green Line. Every day they received hundreds of calls and answered the most diverse questions, such as the procedure for crossing the border, obtaining a residence permit, financial aid, employment etc.

During this period, CDA operators, together with colleagues from the BMA, took more than 41 000 calls, of which more than 29 000 – from refugees from Ukraine.

In line with the given Project, CDA provided expertise and support to the team of the Migration and Asylum Office.

U.S. Embassy In Moldova

CDA International Partner

The project “Legal Assistance for Stateless Persons in the Republic of Moldova” was implemented by CDA in partnership with the Embassy of the United States of America in the Republic of Moldova under a grant agreement from 01.10.22 to 30.09.23. 

CDA directly assisted 59 persons in documentation and citizenship proceedings and referred 2 individual cases to the court.  

In addition to direct assistance to the beneficiaries, CDA has advocated for legislative changes to provide for the guaranteed right to Moldovan citizenship for every child born in our country.  This concerns the amendment of the Law on the Citizenship of the Republic of Moldova No. 1024/2000 and other normative acts related to the simplification of the procedure for acquiring the citizenship of the Republic of Moldova. The efforts of the CDA have been successful. These amendments have been implemented and will enter into force on 1 November 2023. 

The CDA organized three round tables on statelessness and documentation issues with the participation of more than 70 people, representatives of the authorities responsible for documentation and naturalization of stateless persons, lawyers, social workers.  

Through its network of advisers in the country,  CDA informed local authorities about the CDA’s free legal assistance in statelessness cases.  The Association has also signed cooperation agreements with some district social assistance directorates and town halls in the Republic of Moldova, in order to increase the efficiency of assistance to stateless persons.  

As a result, with the involvement of local public authorities, 26 undocumented persons have turned to the CDA for assistance, 15 of whom were documented with Moldovan identity cards. 

The project period coincided with the war in Ukraine, and the need for close collaboration with Ukrainian colleagues arose. The CDA cooperated with the Ukrainian NGO ’10 Kvitnea’ to help undocumented people who needed legal

Ministry of Foreign Affairs Netherlands

CDA International Partner

The Ministry of Foreign Affairs is the channel through which the Dutch Government communicates with foreign governments and international organisations. It coordinates and carries out Dutch foreign policy. The Ministry has two halves: its headquarters in The Hague and its missions abroad (embassies, consulates, and permanent representations).

Organisation internationale de la Francophonie

CDA International Partner

CDA implements a new training project on the protection rights and legal support of migrants, refugees, and stateless persons.

The project is funded by the International Organization of the Francophonie, will be carried out by the end of March 2023, and will be for training of the representatives of four categories of asylum professionals.

At least 190 lawyers and representatives of guardianship authorities/child protection social services; non-legal NGOs; representatives of the Bureau for Migration and Asylum will benefit of 12 training sessions on the rights, protection and legal support of migrants, refugees, and stateless persons.

The aim of the project is to strengthen the capacities of human rights and asylum professionals to enhance legal assistance, protection and support to foreigners, asylum seekers, refugees, and stateless persons in the Republic of Moldova.

Oxfam International

CDA International Partner

The project “Decentralized support for Ukrainian refugees”, funded by the international humanitarian organization Oxfam, was implemented by CDA in the period 01.04.2022 – 31.03.2023, targeting displaced persons from Ukraine living in host communities in 10 districts of the country, representatives of local public authorities and members of local communities.

Through the establishment of decentralized offices, mobile teams, CDA employees facilitated access of displaced persons from Ukraine to legal aid services. They organized events for social cohesion and integration of beneficiaries into local communities. CDA lawyers also trained social workers on national and international legislation on refugee rights, national asylum procedures, temporary protection; the legal situation of children coming from Ukraine to Moldova.

The CDA supported the implementation of local projects in the host community, such as the procurement of lifts adapted to the needs of people with disabilities for the Stefan-Vodă Culture House and the District Library of Causeni; the procurement of a laptop and shelves for the Causeni District Library; the donation of goods and supplies needed by youth centres, creative centres, district councils, schools and other institutions in local communities.

Within the framework of the Project were carried out:
– 72 information sessions;
– 35 social cohesion events;
– 14 trainings for social workers;
– the Campaign – Road Education Week “A pedestrian of grade 10” was carried out;
– an essay competition;
– 26885 individual counsellors were provided.

United States Agency for International Development

CDA International Partner

USAID partners with the Government of Moldova (GOM) and its people in moving the country along its journey to self-reliance. USAID’s goal is to help build a competitive and democratic European Republic of Moldova that resists malign influences while being powered by an engaged citizenry and catalytic partnerships with the private sector.

In support of promoting Moldova’s participatory democracy, USAID focuses on direct assistance to public institutions in order to catalyze citizen engagement in their communities and to drive demand for accountable governance and stronger democratic institutions.

In bolstering the country’s economic growth, USAID provides direct sector support to elevating the role of the private sector and leveraging creative partnerships in transformative sectors.

United Nations Development Programme

CDA International Partner

The project “Strengthening access to justice through legal empowerment of  refugees in Moldova”, funded by Sweden through the UNDP Global Programme on Strengthening the Rule of Law, Human Rights, Justice and Security for Peace and Sustainable Development, was implemented by CDA from 21 March to 25 April 2023.

Under the project, CDA developed a training course and organised seven training sessions for 36 police officers, judges and prosecutors from over 20 localities of the Republic of Moldova.

Participants in the trainings strengthened their knowledge in the field of refugee rights protection and learned more about coordinated and targeted response to refugees’ needs, combating prejudice and non-discrimination practices.

Want to apply to this offer?

Send us your info and we'll get back to you

UN Refugee Agency (UNHCR)

CDA International Partner

The UN Refugee Agency (UNHCR) has been present in the Republic of Moldova since February 1997, and since 1998 has been cooperating with the CDA, which is the only legal partner of the UNHCR in the Republic of Moldova.

The partnership agreement signed between CDA and UNHCR provides for cooperation on legal assistance during the procedure for determining refugee status, the procedure for determining stateless status, the integration process; monitoring in the field of protection, border crossing points and detention facilities; support for lawyers, judges, policy makers and other professionals.

For over 20 years, the UN Refugee Agency has also been the main donor of CDA projects in the fields of asylum, migration, statelessness, and the integration of foreigners.

In 2017, with the financial support of the UN Refugee Agency (UNHCR), CDA participated in the development of the Quality Standards and Tools for External Monitoring of the Quality of State Guaranteed Legal Aid by Lawyers in Asylum Cases, the Guidelines for Lawyers Providing State Guaranteed Legal Aid in Asylum Cases, and the Curriculum for Continuing Legal Education of Lawyers Providing State Guaranteed Legal Aid in Asylum Cases.

UNHCR also financially supports the activities of the CDA and during the refugee crisis in 2022, such as monitoring the observance of refugee rights at border crossings, providing advice and legal assistance in refugee accommodation centers, providing primary legal assistance and information to telephone counseling hot lines, through online communication platforms and through the distribution of printed information materials

On 18 January 2023, the UN Refugee Agency Representative in the Republic of Moldova, Francesca Bonelli, and the Executive Director of CDA, Oleg Palii, signed the 25th cooperation agreement between UNHCR Moldova and CDA.

UNHCR-Moldova and the Law Centre of Advocates will develop cooperation in providing legal support and protection to refugees, asylum seekers, stateless persons, foreign nationals, displaced and undocumented persons.

Mihail Gangan

Protection Officer SSD

Mihail Gangan is a protection officer on statelessness procedure. He provides legal advice and legal assistance to undocumented persons, stateless persons and persons with undetermined legal status.

Mihail Gangan obtained his law degree from the University of European Studies of Moldova and has taken several courses in management. He applied his managerial skills in practice at ATD Technologies.

Mihail Gangan has been working at CDA since 2022, for a period – as a legal advisor at a refugee placement centre in Chisinau municipality. He holds a license of advocate.

Mihail Gangan is fluent in Romanian (mother tongue), has advanced knowledge of Russian, intermediate knowledge of English, and basic knowledge of German.

Larisa Voloșin

Protection Officer

Larisa Volosin joined the CDA team in March 2022, working as legal advisor. She is protection officer at CDA and coordinates the work of the organization’s legal advisors in Chisinau municipality and some districts of the country.

She holds a degree in law (USM) and a master’s degree in civil law from ULIM.

She started her professional activity at the Prosecutor General’s Office. For 10 years she worked in the Ministry of Justice, among the positions she held was the head of the Section for the registration of normative acts and editorial works within the Department for the systematization of legislation and the elaboration of draft laws. Larisa Volosin has been working as an advocate since 2002.

Raisa Moroza

Protection Officer

Raisa Morozan is an advocate, protection officer at the CDA and coordinates the activity of the organization’s legal advisors, who work in several districts of the country. She is also one of the trainers of the organization.

Raisa Morozan studied at the USM, Faculty of Law, and obtained a Master’s degree in civil judicial procedures at the same education institution.

Raisa Morozan is a member of the CDA team since July 2022, previously working as a trainee lawyer and legal consultant, she was an advisor in the Cabinet of the Minister of Justice.
Raisa Morozan is a member of the Moldovan Young Lawyers Association and LEAD Moldova community – a community of young lawyers, judges, prosecutors and other legal specialists who interface with the analogous community in Romania – LFJ.

Raisa Morozan is fluent in Romanian, which is her mother tongue, has an advanced knowledge of Russian and is at A2 level in English.

Ion Bambuleac

Protection Officer RSD

Ion Bambuleac has been working at the CDA since 2018, currently – as protection officer on asylum procedure.

He has 5 years of experience in training professionals in the field of asylum, asylum procedures, has practical skills in examining asylum cases in the Republic of Moldova, where beneficiaries from different countries of origin are concerned.

Ion Bambuleac has worked in the associative sector, but also in international human rights organizations, being involved in the implementation of projects for monitoring the electoral process (Promo-LEX); promoting equality, non-discrimination, intercultural youth exchanges (Charity, Intercultural Exchange Project, Pestalozzi Children’s Foundation).

He was a human rights consultant at OHCHR Moldova and a consultant for supporting the National Youth Council of Moldova in reporting to the UN Committee on Economic, Social and Cultural Rights at UNICEF Moldova.

Ion Bambuleac studied international law at USM, holds a Master’s degree in international law (USM) and in constitutional and administrative law (AAP).

He is currently studying at the Doctoral School of the Academy of Economic Studies of Moldova and the University of European Political and Economic Studies “Constantin Stere”.

Ion Bambuleac is fluent in Romanian and Russian, which are his mother tongues, and has advanced (C1) knowledge of English and Ukrainian.

Natalia Vișanu

Communications Officer

Natalia Vișanu is the CDA’s Communications Officer. She has more than 30 years of experience working in media and public relations, of which more than 10 years – in the field of human rights promotion.

She worked at IPNA “Teleradio-Moldova” Company, as a parliamentary correspondent; was a senior consultant and later head of the Press Service of the President of the Republic of Moldova; head of the Service, and later of the Communication and Human Rights Promotion Department at the People’s Advocate (Ombudsman) Office.

Natalia Vișanu graduated from the Faculty of Journalism and Communication Sciences of USM, the Faculty of Law of ULIM, holds a master’s degree in international relations and political science (AAP) and is a member of the Press Council of the Republic of Moldova.

Natalia Vișanu supports the communication activities of the CDA, which may include tasks in the field of internal, external or risk communication.
She is fluent in Romanian (mother tongue), has advanced knowledge of Russian, upper intermediate level of English (B2.2) and beginner level of French.

Olga Vacarciuc

Projects Coordinator

Olga Vacarciuc is project coordinator at CDA. She oversees implementation of ongoing projects at CDA, focused on the development of training programs and their organization for professionals working in the field of promotion and protection of the rights of refugees, asylum seekers, stateless persons, foreigners.

She has a degree in law, a degree in Romanian philology and a master’s degree in management. Olga Vacarciuc is one of the few human rights experts in the Republic of Moldova to have attended the Higher Course for Human Rights, organized by the Helsinki Foundation for Human Rights in Warsaw, Poland.

Olga Vacarciuc has worked for over 17 years at the Office of the People’s Advocate – 12 years as an advisor to the Parliamentary Advocate and 5 years as Secretary General of the Office of the People’s Advocate. Later she was also the Head of the Complaints Department at the Equality Council.
She is the author of several publications, studies and training programs on human rights, including the “Handbook in the field of human rights for civil servants “, Civic education, curriculum for grades V-IX and X-XII; Guide for civil servants in the field of human rights.

Olga Vacarciuc has been a member of several working groups at central authorities level, including on the humanization of criminal policy; on strengthening the compensation mechanism for victims of inhuman and degrading treatment; of the Coordination Committee responsible for the implementation of the funding agreement between the Government of the Republic of Moldova and the EU on the support program for justice reform; member of the Working Group for monitoring the implementation of the Justice Sector Reform Strategy; member of the working groups for the elaboration of PNADO 2009-2012 and PNADO 2018-2022.
Olga Vacarciuc is fluent in Romanian, her mother tongue, and Russian. She speaks English at beginner level (A2) and French at intermediate level (B2).

Svetlana Jioara

Program Director

Svetlana Jioară is the CDA’s programme director. She has extensive experience in implementing international humanitarian and refugee aid programmes, establishing and maintaining relations with international organizations, donors and national authorities, as well as producing high-quality analytical studies and reports.

Svetlana Jioară worked for over 8 years at the UN Refugee Agency in Moldova, during which time she contributed to increasing the implementation rate of projects, facilitated access of many refugees to banking services and housing, represented UNHCR in UN working groups on gender, social protection, access to education and health system, carried out many other activities aimed at increasing the effectiveness of projects implemented by UNHCR Moldova.

Svetlana Jioară studied at the State University of Moldova and holds two master’s degrees – in public law and in political science and governance.

She is fluent in Romanian and Russian and has advanced (C2) knowledge of English.
Oleg Palii

Executive Director

Oleg Palii has been working in CDA since 1998. Since 2017 he has been the Executive Director of the Association. He has more than 25 years of experience working in the field of asylum and as a national and international trainer on refugee and stateless rights issues. He is among the authors of several studies and publications on refugee and stateless rights.

Oleg Palii is a member of the Union of Advocates of the Republic of Moldova and in 2012-2014 he was a member of the Commission for Citizenship and Political Asylum of the President of the Republic of Moldova. From 2013 to 2018 he created and coordinated the “Legal Clinic on Asylum and Statelessness”.

Oleg Palii has submitted several proposals for the improvement of legislation in the field of asylum, statelessness and citizenship, and, through subjects with the right to refer to the Constitutional Court, proposals for challenging certain provisions of the Law on Asylum and the Law on Citizenship.
Skip to content